Se varsa octombrie

Plouă octombrie
pe umerii mei goi.
Plouă octombrie
şi mi-e-aşa de frig
că mi-au amorţit gândurile rămase
nerostite.

Inspir parfum
de frunze strivite
sub tălpi însingurate
iar pielea-mi miroase
a roşcove ude
şi-a pământ putrezit.

Toarnă cu semne
de disperare
şi vârfuri de umbrelă.
Toarnă cu vârfuri de umbrelă
iar oasele-mi sunt frânte,
buzele rupte,
şi inima străpunsă.

Se varsă octombrie
pe pieptul meu ruginit.
Se varsă octombrie
şi mi-e-aşa de toamnă
că mi s-au sinucis fluturii
din vene.

Mi-e-aşa de toamnă
că mi-ai murit în pantec
Când peste noi
se vărsa octombrie...