Wednesday, 27 January 2010

dragostea are gust de zahar ars

Am ochii inchisi dar in fata mi se deruleaza rauri intregi de culori. Totul se invarte cu mine atat de ametitor incat imi vine sa lesin. Imi bate inima sa-mi sara din piept dar eu ma avant mai departe in acest dans halucinant, fara sa ma tem ca ma voi pierde de mine.

Te desprinzi brusc de mine. Atat de brusc incat ma izbesc cu tampla de dorul de tine (pentru ca da, deja mi-e dor de tine). Din tampla ranita cresc lacramioare si flori de nu-ma-uita. Deschid ochii. Privirea ta este inca ravasita si arzatoare.

Iti spun: "Stai, nu te opri, mai saruta-ma o data. Vreau sa-ti spun ce ti-am spus la primul nostru sarut."

Ma privesti cu irisul transformat de dragoste. Ochii tai negri scanteietori bat in rosu sangeriu. Ma prinzi de mijloc si ma tragi spre tine atat de puternic incat coastele mele se impletesc cu ale tale si se strang in brate cu o sete nestavilita.

Imi furi pamantul de sub picioare si ultima urma de ratiune din simtire. Sarutul tau este vapaie, sarutul tau este furtuna. Ma scurg printre degetele tale, parjolita pe gura, pe gat, pe obraji, pe pleoape si peste tot in urma sarutului tau incins. Inainte sa ma inec complet in flacarile tale, ma smulg din sarutul tau, imi lipesc buzele de urechea ta stanga si iti soptesc emotionat: "Buzele tale au gust de zahar ars."

Imi iei capul in palme, ma privesti cu ochii tai frumosi si imi zambesti fastacit, ca prima data. Buzele tale rosii se arcuiesc frumos si imi spun: "Mai tii minte ce ti-am zis atunci, la primul nostru sarut? Dar nu, mai bine sa incepem cu inceputul." Ma strangi la pieptul tau frematator si-ncepi: "Era cea mai crunta iarna din viata mea si mergeam prin zapada pana la genunchi. Ningea cu ace de gheata. - Ridic privirea spre norii cenusii si printre miile de turturi care imi strapung obrajii vad o rochita alba care se avanta spre pamant odata cu ninsoarea inghetata. Esti atat de usoara incat te ia vantul. Alerg dupa tine si te prind in brate. Trupul iti este complet albit de zapada iar printre bucle ti se ascund flori de gheata. Ai ochii inchisi si pieptul nemiscat. - E ciudat cum nu mi-am pus nicio o intrebare despre cum ai cazut din cer sau despre lumea din care vii. Tot ce stiam era ca erai in bratele mele si ca viata avea sens tocmai pentru ca tu erai acolo. - Dau usor la o parte stratul fin de zapada de pe buzele tale si te sarut cum n-am mai sarutat niciodata. La inceput ma trec fiori de gheata pe sira spinarii - atat de rece erai - dar in scurt timp te incalzesc cu respiratia mea si inima incepe sa-ti tresalte. Deschizi usor ochii si ma privesti pierduta. Ochii tai sunt reci ca luna si aprigi ca focul. Iti curbezi buzele intr-un zambet cu gropite si imi spui: "Buzele tale au gust de zahar ars." Eu iti mangai pistruii de pe pometi si iti spun fastacit: "Buzele tale au gust de zapada topita." 

Ma desprinzi de tine usor, ma privesti cu ochii in lacrimi si rostesti in acelasi timp cu mine:

"Te iubesc!"
.................................................................................

Au trecut multi ani de atunci. Stie ca-mi place sa ascult povestea noastra de la inceput, mereu si mereu, iar el mi-o spune de fiecare data, la fel de emotionat ca atunci cand ne-am sarutat pentru prima oara.

Iar buzele lui inca au gust de zahar ars. Iar buzele mele inca se topesc in saruturile lui.

No comments:

Post a Comment