Invelita in nori si strivita de pamant

Traiesc cu fruntea invelita in nori si gleznele strivite de pamant. Sunt atat de lunga incat extremele mele au capatat personalitati distincte. In timp ce buclele imi zboara visatoare printre albastru rece si galben de stele, talpile sunt puternic ancorate in freamatul zguduitor si arzator al concretului.

Dragele mele margini sunt atat de rupte una de alta incat ca sa poata comunica intre ele, fruntea trimite lacrimile sa curga la vale, peste colinele trupului meu, ca sa intrebe gleznele daca sunt fericite iar acestea, cuprinse de emotie, dau nastere unui fior calator care urca deal cu deal, pana sus  de tot. De la o vreme insa nimeni nu mai primeste vesti si este jale si in cer si pe pamant.

Undeva la jumatatea distantelor intre cele doua lumi, atarna suspendate palmele mele. Sunt cele mai iscusite palme din lume : stiu sa cante la pian, stiu sa picteze gradini parfumate, stiu sa rosteasca cuvinte frumoase si mai presus de orice, stiu sa iubeasca. Totusi, ele sunt cele mai nefericite palme din lume. Nu ajung nici pana jos, sa-si lipeasca tamplele de pamant si sa vibreze de viata, precum gleznele, si nici pana sus, sa-si cufunde genele in praful de aur al noptilor si sa danseze cu zanele universului, precum fruntea.

Da, palmele mele sunt condamnate sa duca o jumatate de viata. Palmele mele sunt condamnate sa traiasca cu bataile inimii infranate si cu atingeri monocrome. Numai cand o lacrima mesagera sau un fior calator trec prin dreptul lor, palmele mele se dezmortesc si palpita din nou.

Palmele mele au obosit sa tanjeasca in fiecare zi dupa melancolia sentimentala a norilor si dupa frenezia incordata a pamantului. Palmele mele si-au smuls dorul din piept si insingurarea din venele adormite si au impletit din ele un cos de sperante. In fiecare zi au cules cu grija lacrimile fruntii si fiorii gleznelor si le-au asezat cu dragoste in cosul de sperante. Palmele mele vor sa invete de la lacrimi sa curga nestavilit si de la fiori sa tremure emotionat.

Palmele mele invata in fiecare zi.

Palmele mele s-au dezghetat. Palmele mele au cunoscut explozia de culori si sunete. Se uita uimite una la cealalta si isi dau seama ca acum se vad pentru prima data cu adevarat. Erau acolo, impreuna, dintotdeauna, si totusi s-au simtit mereu singure.

Palmele mele au invatat. Elibereaza lacrimile si fiorii din cos si se avanta impetuos una catre cealalta. Se strang in brate, se infioara si se cutremura pana la lacrimi.

Palmele mele au aripi si curaj.

Palmele mele se tin de mana si calatoresc in fiecare zi. Acum se inalta energic spre cer, acum se prabusesc navalnic spre pamant. Palmele mele imi mangaie fruntea si imi saruta gleznele.

Palmele mele sunt indragostite.

Palmele mele sunt vii.

Traiesc cu fruntea invelita in nori, cu gleznele strivite de pamant si cu palmele pierdute in jocul nebun al dragostei.